Image by 'J' via Flickr
Ce ziceţi? Va fi o nouă criză ecomică în viitorul imediat?
Am ajuns ceva mai devreme prin preajma tembelizorului parcă special pentru a-i auzi pe cei de la un post tv (unul oarecare, hai să nu dau nume pentru moment) care (încă – cînd m-am apucat să să scriu) vehiculează informaţii despre căderea indicelor bursieri şi panica instalată în anumite cercuri. Am auzit că bursele de prin America şi Europa au terminat ziua în pierdere, că francii elveţieni au crescut pînă aproape la nivelul euroiului, că unii au început să ia deja măsuri şi să se sune între ei pentru a evita căderea în cur (la figurat vorbind) în această frumoasă zi de august. Şi multe altele… s-a tot vorbit despre chestia asta alarmantă.
Bun, ne îndreptăm direct spre dezastru… asta dacă ar fi să mă iau după ştirea respectivă. Dar atunci de ce nu sînt speriat?… ar trebui să fiu. Doar o să fie o criză acută de lichidităţi şi nu o să ne mai putem plăti datoriilor (cei care au aşa ceva), facturile, nu o să mai putem cumpăra nimic şi nici nu vom mai fi plătiţi pentru munca noastră.
Pe voi vă panichează asta? Păi de ce? Pentru că o spune o televiziune? Nu este prima oară cînd cineva se sperie şi le transmite altora teama lui, nu va fi nici ultima oară. Nu este prima oară cînd mass-media transmite intenţionat mesaje alarmante tocmai pentru a spori sentimentul de teamă şi posibilitatea manipulării mai uşoare a mulţimii.
Sînteţi îngrijoraţi? Probabil că ar trebui să fiţi… cu economia nu prea este bine să ne jucăm, mai ales cînd are şi aia probleme. Dar frica nu va rezolva nicicum problema, mai degrabă o va face mai mare.
Ca şi concluzie vreau să vă aduc aminte de litania împotriva fricii pe care Frank Herbert o descrie atît de remarcabil în seria Dune: Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Şi, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior şi voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica nu va mai fi nimic. Voi rămîne doar eu. Depinde de fiecare să înveţe cîte ceva din ea, în funcţie de cît îl duce mintea.
